Sau cum să petreci 27 de ore în orașul superlativelor, cum să te prăjești sub soarele viclean al Australiei și mai ales…cum să-ți lași o bucățică de suflet acolo, pe nisipul fin al plajelor!
În momentul de față (adică al scrierii acestui articol), Sydney este doar o himeră, o caldă și fugară fantasmă, o nălucire a unor momente ce-aș fi vrut să fie fără de sfârșit. Amintirea însă, este una atât de vie încât mă îndeamnă să-mi aștern din nou gândurile pe albul infinit al www-ului. A trecut ceva timp de când n-am mai făcut-o…
Cred că și frigul de acasă (da, sunt în concediu!) a contribuit în mare măsură la starea melancolică prin care trec acum, atât de mult încât resimt în oase un „dor nebun de ducă”…departe, izolat, unde crac de om nu a călcat! În același timp însă, am nevoie și de casă, adevărata casă, de familie, de prieteni, de respirația aburindă a fiecărei zile de Decembrie, de miros de brad și cozonac…de tot ce mi-a lipsit și-mi lipsește în Dubai!
Știu că va veni clipa când, de pe o plajă însorită din Mauritius sau Seychelles, îmi voi dori din nou să fiu aici…îmi voi dori să fiu lângă soba bunicii, în cămara cu dulceață sau lângă bradul pe care obișnuiam să-l împodobesc an de an. Anul acesta îmi vor lipsi toate, întrucât Ajunul îl voi petrece în Hanoi-Vietnam (doar eu și Rambo!). Va fi primul petrecut atât de departe de casă…
Revenind însă la tema de astăzi, te anunț că va fi un articol lung! Nu pot să nu dedic Sydney-ului spațiul îmbelșugat pe care îl merită, dar dacă ești iubitor de mare, ocean, soare și arhitectură fabuloasă, te asigur că vei poposi pe pagină până la final și vei trăi rândurile mele ca și cum ai fi fost tu acolo, iar eu povestesc despre tine…
Sydney așadar, orașul Australian ce deține recordul superlativelor, fiind cel mai mare oraș al continentului, cel mai mare centru industrial, cultural și financiar, cel mai mare port și cel mai mare nod de comunicație. În centrul orașului se află și cea mai mare aglomerație de zgârie-nori, de magazine, de galerii, baruri și restaurante.
Am aterizat pe Aeroportul Internațional Kingsford Smith din Sydney, după un zbor de 3 ore și 30 de minute pe un Airbus A380 ce decolase din Auckland-Noua Zeelandă, întrucât Sydney face parte din același multisector lung de care vorbeam în articolul precedent, Brisbane (vezi articolul aici!).
Nu am dedicat un articol individual Noii Zeelande fiindcă singurele fotografii și experiențe din Auckland, orbitează în jurul unei fripturi gigant și al unui coșuleț de cartofi wedges, savurate într-una dintre cele mai faimoase stake house-uri din Auckland și anume The Angus Stake House!
Vremea n-a ținut cu noi, a plouat, au fost cutremure în zonă (Christchurch mai exact), așa că Auckland rămâne încă, o destinație ce va trebui să o descopăr într-un viitor apropiat!
Să revenim la Sydney însă, capitala statului Noua Galie de Sud, Australia, oraș cu o populație de 4.200.000 de locuitori! Am aterizat destul de târziu întrucât afară se întunecase deja, însă asta nu ne-a oprit din a ieși și a explora orașul pe timp de noapte. Așa se face că după câteva conexiuni de tren și câțiva kilometri de mers pe jos, am ajuns chiar la faimoasa Sydney Opera House, în vecinătatea căreia plănuiam să cinăm!
Sydney Opera House, un miracol arhitectural, văzut și admirat cu proprii mei ochi! Îmi vine și acum greu să cred că eu chiar am fost aici și că fotografiile ce urmează să le admiri, sunt făcute prin lentila aparatului meu foto…
Considerată simbolul unui oraș, al unei țări și al unui continent, Casa Operei este localizată în vârful unui promontoriu ce străjuiește portul orașului Sydney. Sediu al Operei Australiene, al Companiei de Teatru Sydney și al Orchestrei Simfonice din Sydney, Sydney Opera House este totodată locul de oprire a numeroase trupe de teatru și balet aflate în turneu. (Sursa: Wikipedia)
Am stat preț de minute bune, în fața uneia dintre cele mai celebre clădiri ale secolului XX! Arhitectura acesteia este unică în lume, acoperișul de forma unei scoici nemaifiind întâlnit nicăieri pe pământ. Aflată pe lista patrimoniului mondial UNESCO, Casa Operei primește anual mii de turiști total neinteresați de operă, vizitând-o săptămânal doar pentru a o admira, (lucru care l-am făcut și eu).
În cifre, Casa Operei o putem descrie astfel:
- 7 milioane $ – costul estimat inițial al proiectului.
- 102 milioane $ – costul final al construcției.
- 3.000 – numărul de evenimente care se desfășoară anual aici.
- 1.000 – numărul total al încăperilor.
- 625 km – lungimea totală a cablurilor electrice folosite.
- 1.000.000 – numărul plăcilor de granit alb cu care este placat acoperișul.
- 6.200 m2 – suprafața totală a sticlei folosite la pereții clădirii.
- 200.000 – numărul anual de vizitatori.
- 15 tone – greutatea unei secțiuni a acoperișului.
- 1.8 hectare – suprafața pe care se întinde opera, (183 m lungime și 120 m lățime).
- 588 – piloni pe care se sprijină structura.
Casa Operei din Sydney este un proiect, design și realizare a arhitectului danez Jørn Utzon. Construită între anii 1956-1973, opera a fost singura clădire modernă, celebră până la terminarea Muzeului Guggenheim în 1997, opera arhitectului Frank Gehry și va rămâne așa, mult timp după ce aceasta din urmă, va cădea în obscuritate.
Deși trebuia să fie terminată cu mult înainte, conform planificării inițiale, Casa Operei a fost inaugurată abia la 20 octombrie 1973, de către Regina Elisabeta a II-a, cu Simfonia a 9-a de Ludwig van Beethoven!
Explozia arhitecturii „high-tech” (un stil complet diferit), în anii 1970, a fost inițiată de Opera din Sydney, care a demonstrat faptul că arhitecții și inginerii pot colabora pentru a elabora tipuri extraordinare și cu totul noi de construcții.
Pentru cină, ne-am așezat chiar în vecinătatea Operei, pe malul portului Sydney Harbour, de unde puteam admira (pe fundalul „simfoniei țipetelor de pescăruș”), Harbour Bridge, sau Podul Portului, faimosul pod de oțel ce traversează Portul Sydney!
Am savurat în prezența celor două mari minuni arhitecturale, delicioase inele de calamar, fripturi de vită cu sos de piper negru și bineînțeles…”suc de drojdie și hamei”…autohton!
Harbour Bridge are o lungime de 1469 metri și o înălțime de 134 metri, așadar un colos al lumii moderne! Poreclit „Umerașul” datorită design-ului său pe bază de arc, podul a fost inaugurat la data de 19 martie 1932, la 9 ani după începerea construcției (28 iulie 1923).
(Sursa: Wikipedia)
Am încheiat astfel o seară perfectă, cu o cină delicioasă și companie extraordinară (mulțumesc echipajului pe calea asta – you guys rock!), cu priveliști de neuitat și amintiri de prețuit o viață întreagă! Drumul înapoi spre hotel, ne-a oferit (și el), câteva cadre de excepție!
Sydney Tower Eye, a doua cea mai înaltă platformă de observație din Emisfera Sudică! Turnul se înalță la 309 metri deasupra districtului economic central (CBD-Central Business District) și este situat la intersecția Market Street cu Pitt Street și Castlereagh Street. Turnul este vizibil din majoritatea suburbiilor și împrejurimilor Sydney-ului și este deschis publicului, fiind una dintre cele mai proeminente atracții ale orașului.
Nu pregătiserăm nimic pentru dimineața următoare, poate din cauza berii, sau poate, a entuziasmului debordant ce pusese stăpânire pe trupurile și psihicul nostru. Ne-am împărțit fiecare pe camere, fără să pomenim nimic legat de ziua de mâine, lucru care avea să ne coste câteva ore mai târziu!
După aproximativ 9 ore de somn odihnitor, mă trezesc la ora 8:45 a dimineții (miezul nopții abia, în România, diferența de fus orar fiind de +8 ore față de România și +10 ore față de meridianul zero al Londrei!). Cobor la restaurantul hotelului pentru un mic dejun copios, care să-mi furnizeze energia necesară zilei ce tocmai începuse și a zborului spre Bangkok-Tailanda, ultima destinație din multisector-ul primit cadou.
Aici, mă întâlnesc cu un singur membru al echipajului, Molly din Irlanda! Luăm micul dejun împreună și profităm de întâlnire și de timp, pentru a pune la punct planul pentru ziua de azi. Suna promițător și așa avea să și fie!
După micul dejun, ne-am îndreptat din nou spre gară, de unde am luat un tren care să ne ducă înapoi la Opera House și Sydney Harbour. Planul era să mergem la plajă, să mai facem poze operei, să luăm prânzul undeva în oraș și să cumpărăm suveniruri!
Ajunși în port, decidem să ne îmbarcăm pe un feribot care să ne ducă într-o croazieră de jumătate de oră, la Manly Beach, o frumoasă și cunoscută plajă din suburbia Sydney-ului, Manly. Din Circular Quay, feriboturile pleacă la fiecare 30 de minute și costă aproximativ 8 dolari australieni / călătorie!
Ne-am îmbarcat într-un final și ne-am asigurat că ocupăm cele mai râvnite locuri, cele situate la prova vasului. De aici, aveam câmp vizual liber, spre apele Mării Tasmaniei și ale Oceanului Pacific, dar și spre Casa Operei, pe care intenționam să o fotografiez și pe timp de zi!
Sydney Opera House, văzută de pe feribotul ce navighează spre Manly Beach!
Imaginile și panorama, deveneau tot mai interesante pe măsura ce înaintam pe apă! Reacția firească a fost să îndrept aparatul spre ochi ori de câte ori am simțit nevoia și ori de câte ori puteam să spun sau să transmit ceva, printr-o fotografie!
Din depărtare, districtul central al Sydney-ului și Sydney Tower Eye!
Vara era la început în Australia și Emisfera Sudică, însă puțin aveam să știu, că soarele Australian este unul atât de viclean! Deși nu era exagerat de cald, factorul UV în Australia este extrem de ridicat, astfel că, până la sfârșitul zilei, obrajii și mâinile mele, au căpătat o frumoasă nuanță de „roșu al macului între spicele de grâne”!
De aici, de la prova vasului, am făcut o sumedenie de fotografii. Unele dintre ele surpind activități mult iubite aici, precum navigatul și survolarea zonei din acvaplanor!
Imensitatea albastru-verzuie a Mării Tasmanului și linia de zgârie-nori a Sydney-ului!
Locul unde cerul îngână marea…locul unde două lumi fuzionează și formează vastul Ocean Pacific!
După alte aproximativ 15 minute pe mare, ajungem în micul port din Manly.
Manly, este o suburbie în Nordul Sydney-ului, în statul New South Wales, Australia. Suburbia este situată la 17 kilometri nord-est de Districtul Central și este centrul administrativ al Guvernului Local al Consiliului Mărilor Nordice.
Numele orășelului se datorează Căpitanului Arthur Phillip, care la descoperirea clanului indigen Kay-ye-my (oamenii Guringai), declară:
„Încrederea în sine, statornicia și comportamentul bărbătesc al indigenilor, m-a făcut să numesc acest loc Manly Cove”.
Plajele cu nisip de aur ale Australiei!
Ne-am așezat la malul mării, pentru o secundă, să ascultăm valurile ce se sparg de mal, valuri ce cântă același cântec vechi de mii de ani!
Cât de mult mi-aș fi dorit să fi fost suficient de inspirat pentru a-mi lua cu mine pantaloni scurți de baie. N-a fost să fie zi de baie, din păcate.
Ne-am continuat mai apoi drumul, în căutarea plajei. Am traversat centrul orășelului, de unde am cumpărat și câteva suveniruri și două sticle de apă, pentru rehidratare.
În 10 Martie 2012, aproximativ 4 kilometri de fâșie de plajă, dintre Freshwater Beach și Shelly Beach, au fost declarați ca fiind Rezervația Mondială de Surfing, Freshwater-Manly.
Rezervația a fost recunoscută printr-o ceremonie pe plajă, ai cărei invitați de seamă au fost campionul mondial la surf, Kelly Slater, acompaniat de Guvernatoarea Noii Galii de Sud, Excelența Sa Profesor și Onorabilă Damă Marie Bashir!
Manly Beach, una dintre cele mai populare și faimoase plaje ale Australiei și prima care a găzduit un campionat mondial de Surf, în anul 1964. An de an, experți ai surf-ului se întrunesc aici pe durata Australian Surf Open-ului și pentru a îmblânzi valuri care uneori ating chiar și 10-12 metri înălțime.
O mulțime de restaurante, cafenele și bistro-uri se întind de-a lungul plajei, oferind produse care de care mai apetisante. Recomandarea localnicilor va fi cu siguranță Fish & Chips și apoi înapoi pe plajă, pentru a admira surferii în timp ce mănânci!
Nu vei duce lipsă nici de băuturi, The 4 Pines Brewing Co servește propria bere, produsă chiar de ei, în casă!
Alegerea noastră însă, în ziua respectivă, a fost o delicioasă înghețată Ben & Jerry’s, savurată chiar pe plajă!
Dacă ești interesat de surf, practici deja sportul sau dimpotrivă, vrei chiar acum să înveți, atunci la Manly Beach ai nimerit bine. Zilnic sunt cursuri cu instructori bine pregătiți, care te pot iniția în tainele acestui sport, indiferent de vârstă!
Un alt lucru ce ai putea să-l faci aici, dacă nu ești pasionat de surf, este să observi migrația balenelor cu cocoașă (în perioada dintre lunile Mai-Iulie). Promenadele de-a lungul coastei, oferă puncte de observare superbe, deseori fiind zărite balene care migrează împreună cu puii lor!
Postez în continuare, o colecție de fotografii capturate chiar pe plajă, pe nisipul încins, în fața splendorii naturii și a valurilor mânate de vânt.
Am stat cât am putut de mult să ascultăm marea, să respirăm briza ei sărată și să-i admirăm și fotografiem imensitatea. Timpul însă, nu ne-a fost cel mai de nădejde ortac. În aproximativ 5 ore, urma să operăm zborul spre Bangkok, așa că decizia firească a fost să ne îndreptăm spre casă. Am rămas însă fixați pe ideea că trebuie să luăm prânzul în oraș!
Ne-am îndreptat astfel, spre același port în care coborâsem în Manly. 8 dolari australieni și ne-am asigurat că suntem pasageri pe vasul ce ne va duce înapoi în Sydney.
Activități Australiene de zi cu zi…ceva de genul mersului pe bicicletă în București!
La fel de lungă ca durată, croaziera de jumătate de oră devenea din ce în ce mai interesantă, pe măsură ce ne apropiam de Sydney.
Văzuți din depărtare…zgârie-norii orașului și Sydney Eye Tower. Opera House în extremitatea dreaptă a imaginii!
Harbour Bridge, colosul de oțel, de această dată fotografiat ziua!
Harbour Bridge și Sydney Opera House, două obiective turistice emblematice!
Sydney Harbour, cel mai mare port al Australiei, în cel mai populat oraș al acesteia!
Odată ajunși înapoi în Sydney, pe digurile portului, am pornit în căutarea unui restaurant pentru a lua prânzul. Au mai rămas doar 3 ore până la zborul spre Bangkok și realizasem deja, că nu vom mai avea timp și de odihnă, așa că mai bine îl utilizăm în alte scopuri, la fel de importante – alimentația!
Nu am căutat foarte mult, zona este ticsită cu restaurante și cafenele, iar oferta este variată. Am mers pe un produs specific, „tradiționalul” Fish & Chips…adică file de cod în crustă, tăvălit prin bere, însoțit de cartofi prăjiți și sos tartar!
Fish & Chips am mai servit în multe alte locuri, Londra, Edinburgh, Birmingham, însă acesta concurează cu siguranță în topul celor mai gustoase preparate de acest gen! Poftă bună!
Un companion multicolor, prieten al restaurantului și un gurmand desăvârșit!
După prânz…cu „abdomenul” rotunjit și bine proporționat, am mai dat o fugă până la Opera House, pur și simplu nu vroiam să plec fără câteva selfie-uri, ceva care-mi să-mi reamintească mereu că da: „Paul has been there!”
Am plecat apoi într-un suflet spre gară, unde același tren (pe ruta de întoarcere), ne-a adus înapoi la hotel.
Timp de odihnă nu a mai rămas, dar a rămas timp de un duș și de strângerea bagajelor, călcatul uniformei…și-au mai rămas amintiri! Amintiri care le voi lua cu mine-n lut, cum zice vorba. Amintiri care peste ani vor însemna înzecit mai mult. Au mai rămas și prietenii, firav legate dar de calitate, oameni pe care-i apreciez și cu care-mi doresc să mai zbor, măcar o dată!
Aceasta a fost povestea celei de-a doua întâlniri cu Australia! O alta va urma curând, acum că timpul îmi permite, tot de aici din Australia, mai exact din Perth!
Mai jos poți urmări un video de 4 minute, care rezumă întreaga experiență trăită în Brisbane și Sydney! Te invit să-l urmărești în formatul HD!
Întreaga galerie de imagini, poate fi vizionată la o dimensiune și calitate mai bună AICI!
În speranța că te-ai bucurat și de acest articol, te invit să te ABONEZI blogului prin intermediul butonului URMĂREȘTE din subsolul paginii. Vei primi în mod automat, notificări atunci când noi articole vor fi publicate! De asemenea mă poți urmări pe Facebook sau Instagram!
DISTRIBUIE acest articol dacă ți s-a părut interesant și oferă altora șansa de a descoperi Australia!
Rămâi aproape, în curând voi scrie cum e acasă, la Timișoara, alături de cei dragi și apropiați mie, înainte să mă îndrept spre Hanoi-Vietnam, pentru primul Crăciun la mii de kilometri distanță! Voi reveni cu siguranță cu un articol și de acolo!
Până la următoarea postare însă, numai bine ție și cer senin mie!
Atlasul Norilor 